Erau nişte momente grele pentru un copil, chiar foarte triste. Atunci am plâns mai mult ca un bebeluş...simţeam că nu aveam nimic şi pe nimeni şi că singura cale de scăpare era arta. Am început să scriu dar gândurile mi-au fost aruncate la gunoi pentru că erau nişte prostii. Am scris versuri, credeau că sunt îndrăgostită, desenam...îmi făceam planuri. Am suferit enorm. Un om care nu are libertate...
joi, 17 decembrie 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)