E imposibil sa scrii intr-un autocar aruncat de pe un deal pe altul sub o ploaie plictisitoare. Dupa atatea ganduri rasturnate cu talpile in sus la fiecare serpentina nu-ti ramane decat sa incerci sa dormi. Te asezi in cea mai comoda pozitie imposibila, amestecandu-ti vertebrele sub cap ca numerele necastigatoare intr-o caciula.
Au trecut cinci minute de cand sperai sa fi trecut o zi si dintr-odata...
luni, 15 februarie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)