Cand vrei sa-ti faci o lume noua gasesti, fara mari eforturi, in orice semne pe care sa ti-o intemeiezi.
Rutina capata dintr-odata incarcaturi metafizice, privirile intamplatoare devin pline de semnificatii, cuvintele clocotesc de subintelesuri. Universul ne lasa semne la tot pasul si semne devenim si noi pentru feluriti necunoscuti dispusi sa dea sensuri adanci strainatatii noastre.
La ce bun deci sa tot discutam despre realitate? Cum sa mai speri ca o sa clarifici vreodata ce e real pentru toti cand ti-e greu sa lamuresti, macar si numai fata de tine, realitatea? Ai o lume in afara ta, pe care o lasi sa se intample. Ai una inauntru, cu care ti-e frica sa dai ochii. Si mai ai lumi imprumutate de pe la prieteni sau furate din carti si lumi exilate in tine dupa ce n-au mai incaput in mintea alor tai. In vartejul acestor universuri realitatea ti se preschimba la fiecare dangat de minutar, ca mozaicurile intr-un caleidoscop.
A-ti alege, din colcairea asta de realitati, una singura e o chestiune care nu tine nici de sansa, nici de inteligenta, nici de experienta, ci numai de curaj. Adevarul nu are nicio scuza, asa ca, pentru oricare din noi, nu identificarea lui e problema, ci acceptarea lui.
Cui ii pasa, deci, ca ar exista sau nu mai multe lumi? Lumi isi poate face oricine. Mai greu e sa le opresti din mers fiindca, rostogolindu-se, ele devin mai mari si mai puternice decat esti tu, creatorul lor. Dificil e sa le distrugi pe cele care te poarta, in uriasa lor rostogolire, departe de tine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu