E grele, dom’le, e grele

O scara de metal nu poate fi scoasă cu genunchiul din cimentul în care nişte meşteri (musculoşi şi bronzaţi) au pus-o. Nu, nici măcar cu genunchiul stâng.

Mie-mi place muzica şi, chiar dacă am preferinţele mele, nu critic gusturile altora. Totusi, dacă mai aud, încă o dată, o frântură de dată treaba aia cu “Put it down on me”, o să vomit şapte miliarde de Lady Gaga si o să le las să pună stăpânire pe Univers.


Am o săptâmănă în cap de când n-am mai pus gura pe carne (all you perverts out there, behave! that includes me). Totul e minunat, dar când, de fel, nu mănânci nici prăjeli, nici dulciuri (doar ocazional), treaba devine murdară. Chiar nu pot să mă car cu pepenii şi cu ardeii graşi în geantă.

Când eram mică, îmi învineţeam plămânii cântînd Always si Blaze of Glory. Pentru asta şi pentru multe altele, mâine o să fiu acolo.

Un BMW X5 e mare. Şi atât, dacă şoferul e un nene de peste 60 de ani, cu păr în urechi şi care nu ştie că, la Obor, şina de tramvai nu-i o opţiune, decât dacă vrei să vezi dacă şi-n Rai e la fel de cald ca-n Bucureşti. Wolfmother – Woman FTW!

Am schimbat două vorbe cu oameni dragi, alţii îmi lipsesc. Unora le-am ţinut pumnii să fie bine. Viaţa asta e aşa, într-un fel.

iPhone-ul rezistă bine la apă. Berea fără alcool e ca sarea fără brânză.

Un nene din altă ţară (vecina noastra face couch surfing), cu dinţii prea albi (hate, hate, hate) si tâmpit, cred, de atâta căldură, întreba mirat de ce numărul de la interfon nu începe cu 7, dacă locuinţa e la etajul 7? De la etajul 1 până la 6, am încercat să-i explicăm că se numerotează după numărul apartamentului. La etajul 7, blocată de mirarea omului – care, deşi părea isteţ, refuza să înţeleagă de ce dracu e aşa de complicat – i-am zis că e în România.